Nu costă mult să-i dai un zâmbet
Celui cu fața întristată
Și el e ca și tine-un suflet
Și o făptură minunată

Nu costă mult o vorba bună
S-o spui celui nemângâiat
Când alții nu vor să i-o spună
Și poate l-au abandonat

Nu costă mult să-i duci o floare
Celui mîânit și întristat
Atunci cînd inima îl doare
Și cerul lui e-ntunecat

Nici TE IUBESC nimic nu costă
Să-i spui celui ce-a fost urât
Celui cu fața mereu tristă
Lovit de soartă și-amărât

Nici să mângâi duios o frunte
Plină de grijuri zi de zi
Nu costă chiar atît de multe
Eforturi, bani sau bogății

Nu costă mult și nici nu doare
Să ștergi o lacrimă amară
Nici să îl pui iar pe picioare
Pe-acel ce-aproape e să moară

Iar dacă-ar fi să legi o rană
Prietene, cât te-ar costa?
Să fii tu fața cea umană
Cînd alții trec pe-alăturea

Și câtă pagubă ți-ar face
O pâine sau un strop de apă
Sau o hăinuță, să-l îmbrace
Pe un sărac ce printre resturi sapă

Oare-i atât de greu în viață
Să fim aici samariteni
Să nu mai fim un sloi de gheață
Ci oameni, printre pământeni?

Ajută-ne iubit Părinte
Să fim cum Tu ne-ai îndrumat
Prin multe-nvățături preasfinte
Vrednice astăzi de urmat